Definitie tanc dex98

ȚANC2, (2) țancuri, s.n. 1. (În loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (Reg.) Bețisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan. – Et. nec.
ȚANC3, țancuri, s.n. (Reg.) Vârf ascuțit și înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).
ȚÂNC, țânci, s.m. 1. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s.m.] – Din magh. cenk.